urmuță
/ur'mu.ʦə/Etimologie
Din urmă + sufixul -uță.
Definiții
- (pop.) urmuliță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmuță | urmuțe |
| genitiv-dativ | urmuței | urmuțelor |
| vocativ | urmuță | urmuțelor |
| articulat | urmuța | urmuțele |
Din urmă + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmuță | urmuțe |
| genitiv-dativ | urmuței | urmuțelor |
| vocativ | urmuță | urmuțelor |
| articulat | urmuța | urmuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică