urmușoară
/ur.mu'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din urmă + sufixul -ușoară.
Definiții
- (pop.) urmuliță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmușoară | urmușoare |
| genitiv-dativ | urmușoarei | urmușoarelor |
| vocativ | urmușoară | urmușoarelor |
| articulat | urmușoara | urmușoarele |