urmăritoare
/ur.mə.ri'to̯a.re/Etimologie
Din urmăritor.
Definiții
- persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmăritoare | urmăritoare |
| genitiv-dativ | urmăritoarei | urmăritoarelor |
| vocativ | urmăritoareo | urmăritoarelor |
| articulat | urmăritoarea | urmăritoarele |