← înapoi la căutare

urluitoare

/ur.lu.i'to̯a.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a urlui + sufixul -toare.

Definiții

  1. mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativurluitoareurluitori
genitiv-dativurluitoriiurluitorilor
vocativurluitoareurluitorilor
articulaturluitoareaurluitorile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică