urlătoare
/ur.lə'to̯a.re/Etimologie
Din urlător.
Definiții
- pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; (p.ext.) cascadă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urlătoare | urlătoare |
| genitiv-dativ | urlătoarei | urlătoarelor |
| vocativ | urlătoareo | urlătoarelor |
| articulat | urlătoarea | urlătoarele |