uricar
/u.ri'kar/Etimologie
Din uric + sufixul -ar.
Definiții
- persoană însărcinată să redacteze urice în cancelariile domnești; logofăt, pisar.
- colecție de documente vechi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uricar | uricari |
| genitiv-dativ | uricarului | uricarilor |
| vocativ | uricarule | uricarilor |
| articulat | uricarul | uricarii |