uric
/'u.rik/Etimologie
Din maghiară örök.
Definiții
- (în evul mediu, în moldova și în maramureș) moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate.
- act de privilegiu acordat unui uric; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; (p.gener.) document, act; hrisov, zapis.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uric | urice |
| genitiv-dativ | uricului | uricelor |
| vocativ | uricule | uricelor |
| articulat | uricul | uricele |