urechelniță
/u.re'kel.ni.ʦə/Etimologie
Din ureche + sufixul -elniță.
Definiții
- (entom.) (Forficula auricularia) insectă de culoare castanie din ordinul Dermaptera, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (cerci).
- (entom.) (Lithobius forficatus) animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt.
- (entom.) cârcăiac.
- (bot.) (Sempervivum tectorum) plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urechelniță | urechelnițe |
| genitiv-dativ | urechelniței | urechelnițelor |
| vocativ | urechelniță, urechelnițo | urechelnițelor |
| articulat | urechelnița | urechenițele |
Sinonime: 1: (entom.) (reg.) urechiță, urechiușă, 3: (entom.) cârcăiac, 1: (bot.) (reg.) prescurariță, prescurărele (pl.), prescurăriță, prescurea, urechiușă, verzișoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, țâța-mielului, varză-de-stâncă