urecheală
/u.re'ke̯a.lə/Etimologie
Din a urechea + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi; (p.gener.) bătaie (dată unui copil).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urecheală | urecheli |
| genitiv-dativ | urechelii | urechelilor |
| vocativ | urecheală | urechelilor |
| articulat | urecheala | urechelile |