urdar
/ur'dar/Etimologie
Din urdă + sufixul -ar.
Definiții
- cioban care face urda la stână; vânzător de urdă.
- vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda.
- unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urdar | urdari |
| genitiv-dativ | urdarului | urdarilor |
| vocativ | urdarule | urdarilor |
| articulat | urdarul | urdarii |