urcuș
/urˈkuʃ/Etimologie
Din a urca + sufixul -uș.
Definiții
- faptul de a (se) urca.
- loc, drum care este în pantă, care urcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urcuș | urcușuri |
| genitiv-dativ | urcușului | urcușurilor |
| vocativ | urcușule | urcușurilor |
| articulat | urcușul | urcușurile |