urătură
/u.rə'tu.rə/Etimologie
Din a ura + sufixul -ătură.
Definiții
- cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva.
- text recitat de colindători când umblă cu uratul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urătură | urături |
| genitiv-dativ | urăturii | urăturilor |
| vocativ | urătură | urăturilor |
| articulat | urătura | urăturile |