urătoare
/u.rə'to̯a.re/Etimologie
Din urător.
Definiții
- colindătoare (care urează).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urătoare | urătoare |
| genitiv-dativ | urătoarei | urătoarelor |
| vocativ | urătoareo | urătoarelor |
| articulat | urătoarea | urătoarele |
Din urător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urătoare | urătoare |
| genitiv-dativ | urătoarei | urătoarelor |
| vocativ | urătoareo | urătoarelor |
| articulat | urătoarea | urătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică