unison
/u.ni'son/Etimologie
Din franceză unisson < latină unisonus.
Definiții
- executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime.
- (fig.) acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | unison | — |
| genitiv-dativ | unisonului | — |
| vocativ | unisonule | — |
| articulat | unisonul | — |