unic
/'u.nik/Etimologie
Din latină unicus, franceză unique.
Definiții
- care este unul singur, numai unul în genul, de felul său.
- care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil.
Din latină unicus, franceză unique.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică