umplutură
/um.plu'tu.rə/Etimologie
Din a umple + sufixul -tură.
Definiții
- ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc.
- (spec.) preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură.
- (spec.) material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela.
- (spec.) cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii).
- (fig.) element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | umplutură | umpluturi |
| genitiv-dativ | umpluturii | umpluturilor |
| vocativ | umplutură | umpluturilor |
| articulat | umplutura | umpluturile |