umoare
/u'mo̯a.re/Etimologie
Din franceză humeur < latină humor, humoris.
Definiții
- lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor.
- (livr.) dispoziție sufletească; fire, temperament.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | umoare | umori |
| genitiv-dativ | umorii | umorilor |
| vocativ | umoare | umorilor |
| articulat | umoarea | umorile |