ultramarin
/ul.tra.ma'rin/Etimologie
Din germană Ultramarin.
Definiții
- substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ultramarin | — |
| genitiv-dativ | ultramarinului | — |
| articulat | ultramarinul | — |