ultraj
/ulˈtraʒ/Etimologie
Din franceză outrage.
Definiții
- ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exercițiul funcțiunii) constând din vorbe, gesturi sau amenințări.
- jignire gravă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ultraj | ultraje |
| genitiv-dativ | ultrajului | ultrajelor |
| articulat | ultrajul | ultrajele |