ultimatum
/ul.ti'ma.tum/Etimologie
Din franceză ultimatum.
Definiții
- notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiție definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere.
- decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigență imperativă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ultimatum | ultimatumuri |
| genitiv-dativ | ultimatumului | ultimatumurilor |
| articulat | ultimatumul | ultimatumurile |