ulițarnic
/u.li'ʦar.nik/Etimologie
Din uliță + sufixul -arnic.
Definiții
- (reg.) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță).
Din uliță + sufixul -arnic.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ulițarnic | ulițarnici |
| genitiv-dativ | ulițarnicului | ulițarnicilor |
| vocativ | ulițarnicule | ulițarnicilor |
| articulat | ulițarnicul | ulițarnicii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică