← înapoi la căutare

uitucenie

/uj.tuˈʧe.ni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din uituc + sufixul -enie.

Definiții

  1. raruituceală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativuitucenieuitucenii
genitiv-dativuitucenieiuituceniilor
vocativuitucenieuituceniilor
articulatuituceniauituceniile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică