uituceală
/uj.tu'ʧe̯a.lə/Etimologie
Din uituc + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; (p.ext.) distracție, zăpăceală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uituceală | uituceli |
| genitiv-dativ | uitucelii | uitucelilor |
| vocativ | uituceală | uitucelilor |
| articulat | uituceala | uitucelile |