uitătură
/uj.tə'tu.rə/Etimologie
Din a uita + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi.
- fel de a se uita, de a privi; căutătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uitătură | uitături |
| genitiv-dativ | uităturii | uităturilor |
| vocativ | uitătură | uităturilor |
| articulat | uitătura | uităturile |