uimire
/uj'mi.re/Etimologie
Din verbul a uimi.
Definiții
- faptul de a uimi și rezultatul ei.
Exemple
- Uimirea cuiva în fața unui lucru neașteptat.
- A avut un moment de adevărată uimire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uimire | uimiri |
| genitiv-dativ | uimirii | uimirilor |
| articulat | uimirea | uimirile |
Sinonime: minunare, stupefiere, surprindere, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală; consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, (rar) consternație