ucenicie
/u.ʧe.ni'ʧi.e/Etimologie
Din ucenic + sufixul -ie.
Definiții
- faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic.
- (p.gener.) formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ucenicie | ucenicii |
| genitiv-dativ | uceniciei | uceniciilor |
| vocativ | ucenicie | uceniciilor |
| articulat | ucenicia | uceniciile |