verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) a învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, (p.gener.), pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ucenicea | uceniceau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din slavă učenikŭ, de la učiti („a învăța”).
Definiții
- persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională.
- adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; (p.ext.) începător într-o activitate; discipol, elev.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ucenic | ucenici |
| genitiv-dativ | ucenicului | ucenicilor |
| articulat | ucenicul | ucenicii |