ucenică
/u.ʧe'ni.kə/Etimologie
Din ucenic.
Definiții
- persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională.
- adeptă și continuatoare a unui savant, a unui filozof, a unui artist; (p.ext.) începătoare într-o activitate; elevă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ucenică | ucenice |
| genitiv-dativ | ucenicei | ucenicelor |
| vocativ | ucenico | ucenicelor |
| articulat | ucenica | ucenicele |