substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză ubiquité.
Definiții
- (livr.) însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ubicuitate | — |
| genitiv-dativ | ubicuității | — |
| vocativ | ubicuitate | — |
| articulat | ubicuitatea | — |
ubicuitatea
/u.bi.ku.iˈta.te̯a/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din ubicuitate.
Definiții
- forma de singular articulat pentru ubicuitate.