ubicuitate
Etimologie
Din franceză ubiquité.
Definiții
- (livr.) însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ubicuitate | — |
| genitiv-dativ | ubicuității | — |
| vocativ | ubicuitate | — |
| articulat | ubicuitatea | — |