tătarcă
/tə'tar.kə/Etimologie
Din tătar + sufixul -că.
Definiții
- tătăroaică.
- iapă de soi tătăresc.
- haină lungă, îmblănită, purtată de tătari.
- specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătarcă | tătarce |
| genitiv-dativ | tătarcei | tătarcelor |
| vocativ | tătarcă | tătarcelor |
| articulat | tătarca | tătarcele |