tărăgăneală
/tə.rə.gə'ne̯a.lə/Etimologie
Din a tărăgăna + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărăgăneală | tărăgăneli |
| genitiv-dativ | tărăgănelii | tărăgănelilor |
| vocativ | tărăgăneală | tărăgănelilor |
| articulat | tărăgăneala | tărăgănelile |