tărânc
/tə'rɨnk/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărânc | tărânci |
| genitiv-dativ | tărâncului | tărâncilor |
| vocativ | tărâncule | tărâncilor |
| articulat | tărâncul | tărâncii |