tărbăcire
/tər.bə'ʧi.re/Etimologie
Din tărbăci.
Definiții
- acțiunea de a tărbăci și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărbăcire | tărbăciri |
| genitiv-dativ | tărbăcirii | tărbăcirilor |
| articulat | tărbăcirea | tărbăcirile |
Din tărbăci.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărbăcire | tărbăciri |
| genitiv-dativ | tărbăcirii | tărbăcirilor |
| articulat | tărbăcirea | tărbăcirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică