tămânji
/tə.mɨn'ʒi/Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer a (se) mânji.
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a mânji, a murdări.
- (v.tranz.) (ir.) a picta; a mâzgăli.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tămânjea | tămânjeau |
Etimologie necunoscută. Confer a (se) mânji.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tămânjea | tămânjeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică