tămânjer
/tə.mɨn'ʒer/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) unealtă ciobănească în formă de lopățică sau de băț ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare când se fierbe pentru a se face urdă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tămânjer | tămânjere |
| genitiv-dativ | tămânjerului | tămânjerelor |
| vocativ | tămânjerule | tămânjerelor |
| articulat | tămânjerul | tămânjerele |