tăiș
/təˈiʃ/Etimologie
Din a tăia + sufixul -iș.
Definiții
- parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile.
- rartăietor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăiș | tăișuri |
| genitiv-dativ | tăișului | tăișurilor |
| vocativ | tăișule | tăișurilor |
| articulat | tăișul | tăișurile |