tăietură
/tə.jeˈtu.rə/Etimologie
Din a tăia + sufixul -ătură.
Definiții
- acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; (spec.) rană provocată de un instrument tăios.
- suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat.
- fel, mod de a tăia.
- drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei.
- povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos.
- croiala unei haine.
- (fig.) linie, trăsătură, contur.
- teren despădurit pe care se mai văd încă butucii.
- (fig.) (la pl.) senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri.
- ștersătură; fragment, text șters sau anulat.
- porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăietură | tăieturi |
| genitiv-dativ | tăieturii | tăieturilor |
| vocativ | tăietură | tăieturilor |
| articulat | tăietura | tăieturile |