tăiculiță
/təj.kuˈli.ʦə/Etimologie
Din taică + sufixul -uliță.
Definiții
- diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăiculiță | — |
| genitiv-dativ | tăiculiței | — |
| vocativ | tăiculiță | — |
| articulat | tăiculița | — |