tăgârțare
/tə.gɨr'ʦa.re/Etimologie
Din tăgârța.
Definiții
- acțiunea de a tăgârța și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăgârțare | tăgârțări |
| genitiv-dativ | tăgârțării | tăgârțărilor |
| articulat | tăgârțarea | tăgârțările |
Din tăgârța.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăgârțare | tăgârțări |
| genitiv-dativ | tăgârțării | tăgârțărilor |
| articulat | tăgârțarea | tăgârțările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică