tăcăire
/tə.kə'i.re/Etimologie
Din tăcăi.
Definiții
- acțiunea de a tăcăi și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăcăire | tăcăiri |
| genitiv-dativ | tăcăirii | tăcăirilor |
| articulat | tăcăirea | tăcăirile |
Din tăcăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăcăire | tăcăiri |
| genitiv-dativ | tăcăirii | tăcăirilor |
| articulat | tăcăirea | tăcăirile |
Din tâcâi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tâcâire | tâcâiri |
| genitiv-dativ | tâcâirii | tâcâirilor |
| articulat | tâcâirea | tâcâirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică