tăblăcire
/tə.blə'ʧi.re/Etimologie
Din tăblăci.
Definiții
- acțiunea de a tăblăci și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăblăcire | tăblăciri |
| genitiv-dativ | tăblăcirii | tăblăcirilor |
| articulat | tăblăcirea | tăblăcirile |
Din tăblăci.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăblăcire | tăblăciri |
| genitiv-dativ | tăblăcirii | tăblăcirilor |
| articulat | tăblăcirea | tăblăcirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică