târâtură
/tɨ.rɨ'tu.rə/Etimologie
Din a târî + sufixul -tură.
Definiții
- om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | târâtură | târâturi |
| genitiv-dativ | târâturii | târâturilor |
| vocativ | târâtură | târâturilor |
| articulat | târâtura | târâturile |