târn
/tɨrn/Etimologie
Din slavă trŭnŭ.
Definiții
- mătură mare făcută din mărăcini sau nuiele flexibile (fixate pe o coadă), folosită pentru măturatul curților sau străzilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | târn | târnuri |
| genitiv-dativ | târnului | târnurilor |
| articulat | târnul | târnurile |