tângui
/tɨn.guˈi/Etimologie
Din slavă (veche) tongovati.
Definiții
- (v.refl.) a vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
- (v.refl.) (fig.) a scoate sunete jalnice, plângătoare.
- (v.tranz.) a jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
- (v.refl.) (înv.) a se plânge de cineva; a reclama.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tângui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tânguea | tângueau |