tutunărit
/tu.tu.nə'rit/Etimologie
Din tutun + sufixul -ărit.
Definiții
- rarfaptul de a cultiva tutun; îndeletnicire a cultivatorului de tutun.
- dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tutunărit | — |
| genitiv-dativ | tutunăritului | — |
| vocativ | tutunăritule | — |
| articulat | tutunăritul | — |