tutore
/tu'to.re/Etimologie
Din italiană tutore. Confer franceză tuteur.
Definiții
- persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă; epitrop.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tutore | tutori |
| genitiv-dativ | tutorelui | tutorilor |
| vocativ | tutore | tutorilor |
| articulat | tutorele | tutorii |