turuitură
/tu.ru.i'tu.rə/Etimologie
Din a turui + sufixul -tură.
Definiții
- (fam. și depr.) turuiala.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turuitură | turuituri |
| genitiv-dativ | turuiturii | turuiturilor |
| vocativ | turuitură | turuiturilor |
| articulat | turuitura | turuiturile |