turuială
/tu.ruˈja.lə/Etimologie
Din a turui + sufixul -eală.
Definiții
- (fam. și depr.) faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turuială | turuieli |
| genitiv-dativ | turuielii | turuielilor |
| vocativ | turuială | turuielilor |
| articulat | turuiala | turuielile |