turui
/tu.ru'i/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (fam. și depr.) a vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | turuea | turueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică